Standardele industriale pun accentul pe potrivirea sarcinii termice cu capacitatea de răcire.
Selectarea metodei de răcire și a tipului de radiator în funcție de capacitatea transformatorului
Capacitatea transformatorului determină în mod direct cantitatea de căldură generată și este baza principală pentru selecție:
Transformatoare mici (mai mici sau egale cu 100 kVA): cu generare scăzută de căldură, este preferată răcirea cu ulei natural-aerului (ONAN), iar un radiator de tip placă-este suficient pentru a îndeplini cerințele de răcire. Structură simplă, fără consum de energie pentru echipamente auxiliare, potrivită pentru zone rezidențiale sau scenarii de distribuție mică a energiei.
Transformatoare medii (100 kVA-630 kVA): se recomandă o sarcină termică crescută, se recomandă răcirea cu aer immers în ulei-(ONAF). Aceasta implică adăugarea unui ventilator la un radiator tip placă pentru a forța convecția aerului, îmbunătățind eficiența răcirii cu aproximativ 30%-50%.
Large transformers (>630 kVA), în special cele de peste 1000 kVA, trebuie să utilizeze răcirea forțată cu ulei-aer (OFAF) sau răcirea cu apă (ODAF), împreună cu radiatoare cu plăcuțe cu numere mari-dimensiuni-înalte, pentru a se asigura că creșterea temperaturii este controlată în 60K.
